Definiție pentru CLĂBÚC în română:

CLĂBÚC

substantiv masculinPlural clăbuci

  • 1

    Spumă făcută de săpunul amestecat cu apă.

    1. 1.1 Spumă formată la suprafaţa unor lichide când sunt agitate, fierb sau fermentează.

  • 2

    Salivă spumoasă, albicioasă (şi cu băşici).

  • 3

    Sudoare spumoasă pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina efortului şi a căldurii.

  • 4

    Rar, la pl. Rotocoale de fum sau de aburi.

Origine

Din bg.klabuk, sb.klobuk.