Definiție pentru CLÓPOT în română:

CLÓPOT

substantiv neutru

  • 1

    Obiect metalic în formă de pară, deschis în partea de jos şi prevăzut în interior cu o limbă mobilă, care, lovindu-se de pereţii obiectului, produce sunete caracteristice.

    1. 1.1 Sunet de clopot (1)

  • 2

    Piesă în formă de clopot (1), cu diverse întrebuinţări (în industrie).

    1. 2.1 Capac de sticlă de forma unui clopot (1), care se foloseşte pentru a feri alimentele sau alte obiecte de praf, în laboratoare etc.

Origine

Din sl. klopotŭ.