Definiție pentru COERCÍŢIE în română:

COERCÍŢIE

substantiv feminin

livresc
  • 1

    livresc Constrângere.

    1. 1.1 Măsură de constrângere folosită de organele statului pentru a determina o persoană să-şi îndeplinească o obligaţie.

Origine

Din fr. coercition.