Definițiile principale ale COMANDÁ în Română

: COMANDÁ1COMÂNDÁ2COMÁNDĂ3

COMANDÁ1

verb tranzitiv

  • 1

    termen militar
    A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mişcări, a unei aşezări etc.; a avea comanda unei unităţi armate sau a unei subdiviziuni a armatei.

    1. 1.1 A porunci, a ordona.

  • 2

    A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meşteşugar.

  • 3

    A solicita mâncare sau băutură într-un local public.

Origine

Din fr. commander.

Definițiile principale ale COMANDÁ în Română

: COMANDÁ1COMÂNDÁ2COMÁNDĂ3

COMÂNDÁ2

verb tranzitiv

învechit
  • 1

    învechit A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând.

Origine

Lat. commandare (= commendare).

Definițiile principale ale COMANDÁ în Română

: COMANDÁ1COMÂNDÁ2COMÁNDĂ3

COMÁNDĂ3

substantiv feminin

  • 1

    Acţiunea de a comanda; ordin de executare a unei mişcări, a unui exerciţiu; poruncă.

  • 2

    Funcţie de conducere a unei unităţi militare.

    1. 2.1 Exercitare a funcţiei de comandant.

  • 3

    Operaţie manuală, semiautomată sau automată, prin care se pune în funcţiune, se reglează sau se opreşte un sistem tehnic.

    1. 3.1 Ansamblu de aparate a căror acţiune conduce un sistem tehnic.

  • 4

    Construcţia cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei.

    1. 4.1 Frânghie subţire folosită la înfăşurarea capătului unei parâme.

  • 5

    Cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu.

Origine

Din fr. commande.