Definiție pentru CONĂCÁR în română:

CONĂCÁR

substantiv masculin

regional
  • 1

    regional Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoţesc pe mire, în ziua nunţii, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunţii; colăcar.

Origine

Cf. colăcar