Definiție pentru CONCILIATÓR în română:

CONCILIATÓR

adjectiv

  • 1

    Care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergenţe; care duce spre înţelegere între părţi opuse.

    1. 1.1 Care, în faţa unor divergenţe de ordin principial, caută o soluţie de compromis, o linie de mijloc.

  • 2

    1. 2.1Substantivat Persoană care mijloceşte o conciliere, împăciuitorist.

Origine

Din fr. conciliateur, lat. conciliator.