Definiție pentru CONDICÚŢĂ în română:

CONDICÚŢĂ

substantiv feminin

  • 1

    Diminutiv al lui condică(1).

    1. 1.1 Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc.

  • 2

    1. 2.1 Legitimaţie a prostituatelor profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice.

Origine

Condică + suf. -uţă.