Definiție pentru CONSIMŢĂMẤNT în română:

CONSIMŢĂMẤNT

substantiv neutru

  • 1

    Încuviinţare, aprobare, asentiment.

    1. 1.1 Acord de voinţă a persoanelor care încheie un contract.

Origine

Consimţi + suf. -ământ (după fr. consentement).

Utilizare

Var.: (rar) consimţimấnt s.n.