Definiție pentru CONTEMPLATÓR în română:
CONTEMPLATÓR
substantiv neutru şi masculin
- 1
Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare.
Origine
Din fr. contemplateur, lat. contemplator.
Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare.
Din fr. contemplateur, lat. contemplator.