Definiție pentru CONTINGÉNŢĂ în română:

CONTINGÉNŢĂ

substantiv femininFeminine and Plural contingenţe

  • 1

    Însuşirea de a fi contingent (II); relaţie între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare.

Origine

Din fr.contingence, lat.contingentia.