Definiție pentru CORDÓN în română:

CORDÓN

substantiv neutru

  • 1

    Cingătoare (de material plastic, de panglică, de pânză, de piele etc.); centură, curea.

    1. 1.1 Panglică lată de mătase purtată diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoraţii înalte. Gradul cel mai înalt al unei decoraţii.

  • 2

    Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosit în telefonie.

  • 3

    Margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală.

  • 4

    Şir de posturi militare însărcinate cu un serviciu de pază; linie compactă, formată de obicei din soldaţi care au ca sarcină să asigure ordinea în cazul unei afluenţe de oameni.

  • 5

    învechit Frontieră, graniţă.

Origine

Din fr. cordon.