Definiție pentru CORONAMÉNT în română:

CORONAMÉNT

substantiv neutru

  • 1

    Ornament terminal situat la partea superioară a unei clădiri, a unei porţi etc..

  • 2

    Partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin, executată, de obicei, din piatră făţuită.

  • 3

    Coroană (5).

Origine

Din fr. couronnement (după coroană).