Definiție pentru CRÁTER în română:

CRÁTER

substantiv neutru

  • 1

    Partea superioară a unui vulcan, în formă de pâlnie, prin care, în timpul erupţiilor, ţâşnesc vapori, gaze, cenuşă etc. şi se revarsă lava.

  • 2

    Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafaţa Pământului.

  • 3

    Vas antic mare, cu gura largă şi cu două mânere, care servea la masă pentru amestecarea vinului cu apa.

Origine

Din fr. cratère.