Definiție pentru CRÚCE în română:

CRÚCE

substantiv femininFeminine and Plural cruci

  • 1

    Botanică
    Obiect format din două bucăţi de lemn, de piatră, de metale preţioase etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi care constituie principalul simbol al religiei creştine, reprezentând jertfa de răscumpărare pentru oameni a lui Isus Hristos.

  • 2

    Figură sau desen în formă de cruce (I 1), având diferite semnificaţii: într-o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv; în calendar marchează o zi de sărbătoare creştină; peste un text indică semnul anulării etc..

  • 3

    Simbol al ritualului creştin, care constă dintr-un gest (semnul crucii) făcut cu degetele la frunte, la piept şi, succesiv, la cei doi umeri.

  • 4

    Religia, confesiunea creştină; creştinism.

  • 5

    Termen care intră în componenţa numelui unor decoraţii, insigne etc. în formă de cruce (I 1).

    • ‘Crucea „Sfântul Gheorghe”’

  • 6

    Nume dat la diverse obiecte sau părţi ale unor obiecte, dispuse în formă de cruce (I 1).

  • 7

    Piesă de oţel, fontă, beton etc. pentru legarea a două conducte în prelungire, din care se despart două orificii laterale perpendiculare.

    1. 7.1 Fiting cu patru intrări.

  • 8

    (Adverbial) Cruciş.

  • 9

    Instrument de tortură în Antichitate, pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuţie şi pe care era apoi pironit cu cuie.

  • 10

    familiar ; art. Constelaţia lebedei, formată din cinci stele aşezate în formă de cruce (I 1).

  • 11

    Adesea la pl. Loc unde se întretaie două sau mai multe drumuri; răscruce, răspântie.

    1. 11.1Adesea la pl. învechit Echipă compusă din doi până la patru soldaţi, care erau obligaţi să plătească căpeteniilor, în mod solidar, o anumită cotă de impozite.

Origine

Lat. crux, -cis.