Definiție pentru CUI în română:

CUI

substantiv neutru

  • 1

    Piesă de metal sau de lemn, formată dintr-o tijă cu vârf ascuţit şi cu un capăt numit floare, cu care se fixează între ele diferite piese, care se bate în zid sau în lemn pentru a servi ca suport etc..

    1. 1.1 Cuier simplu de perete.

  • 2

    Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemănătoare ca formă cu un cui (1).

Origine

Lat. cuneus.