Definițiile principale ale CUIBĂRÍT în Română

: CUIBĂRÍT1CUIBĂRÍT2

CUIBĂRÍT1

substantiv neutru

  • 1

    Faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările.

Origine

V. cuibări

Definițiile principale ale CUIBĂRÍT în Română

: CUIBĂRÍT1CUIBĂRÍT2

CUIBĂRÍT2

adjectivPlural cuibăriţi, Feminine -te

  • 1

    (Despre păsări) Care şi-a făcuit cuib (1) undeva; care şi-a făcut loc în cuibar.

    1. 1.1figurat (Despre oameni şi animale) Care s-a aşezat cât mai bine într-un loc. Care s-a ghemuit într-un loc.

    2. 1.2figurat Care s-a aciuit, s-a pripăşit undeva, pe lângă cineva.

Origine

V. cuibări