Definiție pentru CÚLME în română:

CÚLME

substantiv feminin

  • 1

    Partea cea mai de sus, prelungită orizontal şi uşor înclinată, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiş.

    1. 1.1 Punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc.

  • 2

    figurat Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu.

  • 3

    Prăjină lungă în casele ţărăneşti, fixată orizontal de grinzi, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc..

Origine

Lat. culmen.