Definiție pentru CUMÍNTE în română:

CUMÍNTE

adjectiv

  • 1

    Cu purtări bune; aşezat, liniştit.

  • 2

    Cu judecată; deştept, înţelept.

    1. 2.1

      • ‘Un nebun arunc-o piatră-n baltă şi zece cuminţi n-o pot scoate’

    2. 2.2 Prevăzător, prudent.

Origine

Cu + minte.