Definiție pentru CUVÂNTĂTÓR în română:

CUVÂNTĂTÓR

adjectivFeminine -OÁRE, Plural cuvântători, Feminine and Plural -oare

  • 1

    Care cuvântă (1), cuvântăreţ; care are însuşirea de a vorbi.

Origine

Cuvânta + suf. -ător.

substantiv neutru şi masculinFeminine -OÁRE, Feminine and Plural cuvântători, Feminine and Plural -oare

rar
  • 1

    rar Orator, vorbitor.