Definiție pentru DĂRÂMĂTÚRĂ în română:

DĂRÂMĂTÚRĂ

substantiv femininFeminine and Plural dărâmături

  • 1

    Zid, clădire dărâmată; ruină.

    1. 1.1 Material căzut, surpat dintr-o clădire în ruină.

  • 2

    La pl. Crengi de copaci rupte şi doborâte la pământ; vreascuri.

  • 3

    familiar Epitet depreciativ dat unui animal sau unui om slăbănog.

Origine

Dărâma + suf. -ătură.

Utilizare

Var.: dărmătúră s.f.