Definiție pentru DEŢÍNE în română:

DEŢÍNE

verb tranzitiv

  • 1

    A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material.

  • 2

    A dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcţie, un grad etc..

  • 3

    A ţine pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat).

Origine

Din fr. détenir (după ţine).