Definiție pentru DEZNODĂMẤNT în română:

DEZNODĂMẤNT

substantiv neutruPlural deznodăminte

  • 1

    Felul cum ia sfârşit, cum se rezolvă o situaţie, o încurcătură, un conflict etc..

    1. 1.1 Parte finală a unei compoziţii epice sau dramatice, care aduce soluţia intrigii.

Origine

Deznoda + suf. -ământ (după fr.dénouement).