Definiție pentru DÍNTE în română:

DÍNTE

substantiv masculin

  • 1

    Fiecare dintre organele osoase mici, acoperite cu un strat de smalţ, situate în cavitatea bucală a majorităţii vertebratelor şi servind de obicei pentru a rupe, a mesteca şi a fărâmiţa alimentele; p. restr. fiecare dintre organele osoase mici aşezate în partea din faţă a maxilarelor.

  • 2

    Fiecare dintre crestăturile, zimţii, proeminenţele (ascuţite şi regulate) de pe marginea unor unelte sau piese de maşină; fiecare dintre colţii pieptenelui, ai greblei, ai grapei etc..

  • 3

    Înălţime stâncoasă, izolată, cu pereţii abrupţi; colţ.

Origine

Lat. dens, -ntis.