Definiție pentru DISONÁNŢĂ în română:

DISONÁNŢĂ

substantiv feminin

  • 1

    Muzică
    Lipsă de consonanţă, de armonie între sunete; asociere de sunete de înălţimi diferite.

    1. 1.1 Asociere nearmonioasă de silabe sau de cuvinte. Cacofonie.

  • 2

    1. 2.1P. gener. Lipsă de armonie.

Origine

Din fr. dissonance, lat. dissonantia.