Definiție pentru DIZGRAŢIÁ în română:

DIZGRAŢIÁ

verb tranzitivdizgraţiez

  • 1

    A lipsi pe cineva de bunăvoinţa, de favoarea de care s-a bucurat până atunci, a-i retrage favoarea.

Origine

Din fr.disgracier (după dizgraţie).

Pronunție

DIZGRAŢIÁ

/-ţi-a/