Definițiile principale ale DREPT în Română

: DREPT1DREPT2DREPT3DREPT4DREPT5

DREPT1

substantiv

  • 1

    Totalitatea regulilor şi normelor juridice care reglementează conduita oamenilor în relaţiile sociale, într-o colectivitate politic determinată, susceptibile de a fi impuse prin forţa coercitivă a statului.

    • ‘Drept penal’

  • 2

    Ştiinţă sau disciplină care studiază dreptul (D 1).

  • 3

    Putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane de a avea o anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii etc.; drit.

  • 4

    Răsplată, retribuţie care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci.

Origine

Lat. directus (cu unele sensuri după fr. droit).

Utilizare

plural drepturi

Definițiile principale ale DREPT în Română

: DREPT1DREPT2DREPT3DREPT4DREPT5

DREPT2

adverb

  • 1

    (Urmat de determinări locale, indică direcţia) În linie dreaptă, fără ocol; direct.

    • ‘Merge drept la birou’

  • 2

    (Urmat de determinări locale, modale sau temporale) Tocmai, exact.

    • ‘A ajuns drept la timp’

Origine

Lat. directus (cu unele sensuri după fr. droit).

Definițiile principale ale DREPT în Română

: DREPT1DREPT2DREPT3DREPT4DREPT5

DREPT3

adjectiv

  • 1

    În opoziţie cu stâng.

    1. 1.1 Aşezat în partea opusă părţii corpului omenesc în care se află inima.

    2. 1.2 Care se află de partea sau în direcţia mâinii drepte (când cineva stă cu faţa în direcţia în care este orientat un lucru)

      • ‘Aripa dreaptă a clădirii’

    3. 1.3figurat Substantivat, f. art Orientare politică prin care se susţine libertatea individuală în materie de economie şi care protejează proprietatea şi diviziunile de clasă.

  • 2

    1. 2.1

      • ‘Din dreapta’
      • ‘În dreapta’
      • ‘La (sau spre) dreapta’

  • 3

    1. 3.1Substantivat, f. sg. art. Mâna dreaptă.

    2. 3.2Substantivat, m. sg. art. Piciorul drept.

Origine

Lat. directus (cu unele sensuri după fr. droit).

Utilizare

plural drepţi, feminine -te

Definițiile principale ale DREPT în Română

: DREPT1DREPT2DREPT3DREPT4DREPT5

DREPT4

adjectiv

  • 1

    Care merge de la un punct la altul direct, fără abatere.

    1. 1.1figurat (Despre privire) Care este fără ascunzişuri. Deschis, direct.

    2. 1.2 Care are o croială simplă, fără cute, clini etc.

  • 2

    (Despre lucruri, fiinţe, părţi ale lor etc.) care are o poziţie verticală (faţă de un punct de reper).

    • ‘Zid, perete drept’
    • ‘Om drept ca lumânarea’
    1. 2.1 Aproape vertical. Abrupt, povârnit.

    2. 2.2Despre litere; adesea substantivat, f. Care are tăietura verticală.

  • 3

    Care are o poziţie orizontală (faţă de un punct de reper); orizontal; plan, neted.

    • ‘Câmpie dreaptă’

  • 4

    figurat (Despre acţiuni ale omului sau despre noţiuni abstracte) Care este, se face etc. potrivit dreptăţii şi adevărului; întemeiat, just, cinstit, bun.

    1. 4.1 În conformitate cu dreptatea, just. În conformitate cu adevărul, adevărat. Corect.

  • 5

    figurat (Despre oameni) Care trăieşte şi lucrează conform dreptăţii, adevărului, omeniei, binelui; cinstit, integru, cumsecade.

    1. 5.1 Cuvios, cucernic.

  • 6

    figurat regional; despre bunuri materiale Care aparţine sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoaşteri oarecare.

  • 7

    figurat (despre rude) Care este legat de cineva prin legături directe, de sânge; adevărat, bun.

Origine

Lat. directus (cu unele sensuri după fr. droit).

Definițiile principale ale DREPT în Română

: DREPT1DREPT2DREPT3DREPT4DREPT5

DREPT5

prepoziție

  • 1

    (Introduce un complement indirect) În loc de..., în calitate de..., ca.

    • ‘Drept cine mă iei?’

  • 2

    regional; introduce un complement circumstanţial de loc Alături de..., lângă; în dreptul....

  • 3

    (Introduce un complement circumstanţial de scop) Pentru, ca.

    • ‘Drept încercare s-a folosit de un cleşte’

Origine

Lat. directus (cu unele sensuri după fr. droit).

Utilizare

Var.: (înv. şi reg.) dirépt, -eáptă adj.