Definiție pentru DUMNEZÉU în română:

DUMNEZÉU

substantiv masculin

  • 1

    (În religiile monoteiste) Fiinţă supremă personală, cauză transcendentă primordială, principiu fundamental al existenţei şi ordinii universale, creator şi judecător al lumii, binele absolut şi principiu al mântuirii care acţionează în istorie.

    1. 1.1 Dumnezeu (1) care este unic, dar în acelaşi timp întreit în: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

  • 2

    Divinitate, zeu.

Origine

Lat. dom(i)ne deus.