Definiție pentru EBÉN în română:

EBÉN

substantiv neutru

  • 1

    Varietate de lemn dur, greu şi de culoare închisă, obţinută din arbori exotici, în special din abanos, şi întrebuinţată la confecţionarea mobilei de lux şi a unor obiecte decorative.

Origine

Din fr. ébène, lat. ebenus.