Definiție pentru EDÍCT în română:

EDÍCT

substantiv neutru

  • 1

    (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept şi formele juridice aplicate în timpul magistraturii sale.

  • 2

    (În Antichitate şi în Evul Mediu) Decret imperativ cu caracter normativ promulgat de un monarh sau de o autoritate laică sau bisericească superioară cu privire la o anumită problemă.

Origine

Din lat. edictum, germ. Edikt.