Definiție pentru ELOCVÉNŢĂ în română:

ELOCVÉNŢĂ

substantiv feminin

  • 1

    Însuşirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoţionant, convingător.

    1. 1.1 Expresivitate.

Origine

Din fr. éloquence, lat. eloquentia.

Utilizare

Var.: (înv.) elocínţă s.f.