Definiție pentru EPIGRÁF în română:

EPIGRÁF

substantiv neutru

  • 1

    Scurt fragment, de obicei dintr-o operă celebră, în versuri sau în proză, pus la începutul unei cărţi sau al unui capitol pentru a indica în mod concis ideea artistică a lucrării sau a capitolului respectiv; moto.

    1. 1.1 Scurtă inscripţie pe faţada unei construcţii, a unui monument, a unui edificiu antic etc.

Origine

Din fr. épigraphe.