Definiție pentru ERÉS în română:

ERÉS

substantiv neutru

  • 1

    Credinţă în forţe miraculoase, supranaturale; concepţie falsă (transformată în deprindere); prejudecată; superstiţie; eroare.

    1. 1.1figurat Ceea ce se abate de la concepţiile comune (ale unei societăţi) P. ext. rătăcire, păcat.

Origine

Din sl. eresĭ.