Definiție pentru EVICŢIÚNE în română:

EVICŢIÚNE

substantiv feminin

Științe Juridice
  • 1

    Științe Juridice
    Pierdere totală sau parţială, a posesiei ori a dreptului de proprietate asupra unui lucru dobândit prin cumpărare, partaj etc., în favoarea unei terţe persoane, căreia îi este recunoscut legal un drept real asupra unui lucru.

Origine

Din fr. éviction, lat. evictio, -onis.