Definiție pentru EXTERIÓR în română:

EXTERIÓR

  • 1

    Care este în afară, care este din afară, aflat dincolo de o limită; extern.

  • 2

    Partea din afară a unui lucru; faţadă.

    1. 2.1 Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc. Ţinută, înfăţişare, aspect, alură.

Origine

Din fr. extérieur, lat. exterior.