Definiție pentru EXTRAORDINÁR în română:

EXTRAORDINÁR

adjectiv

  • 1

    (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobişnuit, nemaipomenit, formidabil, excepţional; (despre oameni) dotat cu calităţi deosebite, excepţionale; (despre lucruri, situaţii etc.) foarte bun.

  • 2

    (Despre legi, măsuri, funcţii etc.) Care depăşeşte cadrul unei reguli, unei măsuri obişnuite.

Origine

Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius.