Definiție pentru FALŢ în română:

FALŢ

substantiv neutru

  • 1

    Cleşte de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a feţelor încălţămintei.

  • 2

    Fiecare dintre bucăţile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la maşina de fălţuit.

  • 3

    Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei ţigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, ţiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare.

    1. 3.1 Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subţire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie. P. ext. îmbinare astfel realizată.

  • 4

    (Poligr) Bentiţă de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planşele intercalate într-un volum.

Origine

Din germ. Falz[eisen].