verb reflexiv
- 1
A (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge.
- 1.1 A (se) distruge, a (se) nimici.
Origine
Din fărâmă
Utilizare
Var.: fărmá vb. I
substantiv feminin
- 1
Bucată mică rămasă din ceva (după ce s-a sfărâmat, s-a spart, s-a rupt etc.); fiecare dintre bucăţelele în care s-a împărţit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii).
Origine
Cf. alb. thërrime.