Definiție pentru FITÍL în română:

FITÍL

substantiv neutru

  • 1

    Fir de bumbac răsucit sau ţesut, în formă de sfoară, şiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc..

    1. 1.1 Fir de bumbac răsucit sau ţesut care serveşte, împreună cu cremenea şi amnarul, la aprins.

  • 2

    Şnur muiat într-o substanţă inflamabilă, servind în trecut la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil şi umplut cu material inflamabil, servind în acelaşi scop.

Origine

Din tc. fitil.