Definiție pentru FLANC în română:

FLANC

substantiv neutru

  • 1

    Extremitatea din stânga sau din dreapta a unei formaţiuni sau a unui dispozitiv de luptă.

  • 2

    Fiecare dintre cele două părţi laterale ale peretului abdominal, cuprinse între ultima coastă şi şold.

    1. 2.1 Fiecare dintre cele două porţiuni laterale ale peretelui abdominal la animale.

  • 3

    Fiecare dintre cele două porţiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc..

  • 4

    Foaie de carton special, folosită în poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matriţelor de stereotipie.

  • 5

    Nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor.

Origine

Din fr. flanc.