Definiție pentru FORMÁ în română:

FORMÁ

verb tranzitiv

  • 1

    A da fiinţă şi formă unui lucru; a face.

    1. 1.1reflexiv A lua fiinţă, a lua naştere.

  • 2

    A educa, a creşte.

  • 3

    (Despre mai multe elemente) A alcătui, a compune.

    1. 3.1 A constitui, a reprezenta.

  • 4

    tehnică
    A confecţiona forme de turnătorie, a îndeplini operaţia de formare (2).

Origine

Din fr. former, lat. formare.

Definiție pentru FÓRMĂ în română:

FÓRMĂ

substantiv feminin

  • 1

    (Fil.; în corelaţie cu conţinut) Categorie care desemnează structura internă şi externă a unui conţinut, modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces.

    1. 1.1 Normă morală care trebuie respectată.

    2. 1.2 (Geom., Fiz., Tehn.) Aspectul unei figuri în care nu se ţine seamă de mărimea ei.

  • 2

    Înfăţişare, aspect (exterior), contur, siluetă.

    1. 2.1 Stare de maximă capacitate de efort a organismului, obţinută prin antrenament, disciplină, viaţă sportivă etc.

  • 3

    Totalitatea mijloacelor de exprimare a conţinutului unei opere artistice.

    1. 3.1 Totalitatea mijloacelor de expresie (melodie, ritm, armonie etc.) care redau conţinutul unei compoziţii muzicale. Structura unei compoziţii muzicale.

  • 4

    Fel, chip, mod.

  • 5

    Mod de organizare, de conducere politică, socială etc..

  • 6

    Dispoziţie de procedură (care poate atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătoreşti).

  • 7

    Lingvistică
    Învelişul sonor al unui cuvânt prin care se exprimă sensul, valoarea sau funcţia gramaticală a acestuia.

  • 8

    Vas, tipar, model care serveşte pentru a da unor materiale o anumită înfăţişare, un anumit aspect exterior.

    1. 8.1tehnică
      Piesă prevăzută cu o cavitate de o anumită configuraţie în care se toarnă un material şi care reprezintă negativul obiectului obţinut prin turnare.

    2. 8.2Tipografie
      Pagină de zaţ completată de jur împrejur cu material de albitură şi închisă într-o ramă metalică, gata pentru a fi introdusă în maşina de tipar.

Origine

Din fr. forme, lat. forma.