verb tranzitiv
- 1
A determina cu forţa pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga.
- 1.1reflexiv A-şi da osteneala, a se strădui, a face un efort.
- 2
A mânui cu violenţă un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le; a sfărâma, a sparge.
- 2.1 A supune la un efort prea mare o maşină, un animal etc.
- 2.2termen militar
A trece peste un obstacol în ciuda rezistenţei opuse de inamic.
Origine
Din fr. forcer, it. forzare.
substantiv feminin
- 1
Capacitate pe care o au fiinţele vii de a depune un efort, de a executa acţiuni fizice prin încordarea muşchilor; putere fizică, vigoare, tărie.
- 1.1v. tur
- ‘Tur de forţă’
- 1.1
- 2
Tărie, putere.
- 2.1 Energie (morală)
- 2.2 Aptitudine, capacitate, putinţă de a realiza ceva.
- 3
Persoană înzestrată cu putere şi cu energie, care acţionează intens într-un anumit domeniu de activitate.
- 4
De obicei la pl. şi urmat de determinarea „armată” Totalitatea unităţilor militare ale unui stat; armată.
- 5
Energie existentă în natură.
- 5.1Fizică
Acţiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de mişcare sau îl deformează. Spec. acţiune mecanică care schimbă starea de mişcare a unui corp. Mărime dirijată care reprezintă această acţiune.
- 5.1Fizică
- 6
Fizică
învechit Energie. - 7
Putere de constrângere, violenţă.
Origine
Din fr. force, it. forza.