Definiție pentru FORŢÁ în română:

FORŢÁ

verb tranzitiv

  • 1

    A determina cu forţa pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga.

    1. 1.1reflexiv A-şi da osteneala, a se strădui, a face un efort.

  • 2

    A mânui cu violenţă un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le; a sfărâma, a sparge.

    1. 2.1 A supune la un efort prea mare o maşină, un animal etc.

    2. 2.2termen militar
      A trece peste un obstacol în ciuda rezistenţei opuse de inamic.

Origine

Din fr. forcer, it. forzare.

Definiție pentru FÓRŢĂ în română:

FÓRŢĂ

substantiv feminin

  • 1

    Capacitate pe care o au fiinţele vii de a depune un efort, de a executa acţiuni fizice prin încordarea muşchilor; putere fizică, vigoare, tărie.

    1. 1.1

      v. tur
      • ‘Tur de forţă’

  • 2

    Tărie, putere.

    1. 2.1 Energie (morală)

    2. 2.2 Aptitudine, capacitate, putinţă de a realiza ceva.

  • 3

    Persoană înzestrată cu putere şi cu energie, care acţionează intens într-un anumit domeniu de activitate.

  • 4

    De obicei la pl. şi urmat de determinarea „armată” Totalitatea unităţilor militare ale unui stat; armată.

  • 5

    Energie existentă în natură.

    1. 5.1Fizică
      Acţiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de mişcare sau îl deformează. Spec. acţiune mecanică care schimbă starea de mişcare a unui corp. Mărime dirijată care reprezintă această acţiune.

  • 6

    Fizică
    învechit Energie.

  • 7

    Putere de constrângere, violenţă.

Origine

Din fr. force, it. forza.