Definiție pentru GÉNIU în română:

GÉNIU

substantiv neutru

  • 1

    Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare.

  • 2

    Fire, natură, caracter specific.

  • 3

    Mitologie
    (azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău).

  • 4

    Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificaţii, de drumuri, de poduri etc..

Origine

Din lat. genius, fr. génie.