Definiție pentru GONG în română:

GONG

substantiv neutruPlural gonguri

  • 1

    Disc de metal care, lovit cu un ciocănel special, produce un sunet caracteristic, fiind întrebuinţat ca instrument muzical sau de chemare, de semnalizare.

    1. 1.1 Sunet emis (ca semnal) de acest disc.

Origine

Din fr., engl.gong.