Definiție pentru GONÍ în română:

GONÍ

verb

  • 1

    tranzitiv A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor.

    1. 1.1

      • ‘Păsările se goneau printre ramuri’

    2. 1.2figurat învechit A urmări (o ţintă, un ideal)

  • 2

    tranzitiv A alunga, a izgoni.

  • 3

    intranzitiv A alerga, a fugi.

  • 4

    reflexiv şi intranzitiv (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere.

Origine

Din sl. goniti.