Definiție pentru GRUND în română:

GRUND

substantiv neutru

  • 1

    Primul strat de material special aplicat pe suprafaţa unei piese, a unui obiect, a unui element de construcţie care urmează să fie finisată.

  • 2

    Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează.

  • 3

    Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă.

Origine

Din germ. Grund.