Definiție pentru GÚRĂ în română:

GÚRĂ

substantiv feminin

  • 1

    Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze.

    1. 1.1 Sărutare, sărut.

  • 2

    Gura (I 1) considerată ca organ cu care cineva se hrăneşte.

    1. 2.1 Îmbucătură, sorbitură, înghiţitură.

    2. 2.2 Membru de familie care trebuie hrănit.

  • 3

    Gura (I 1) considerată ca organ al vorbirii; cloanţă.

    1. 3.1 Ceea ce spune cineva. Vorbă, spusă, mărturisire.

    2. 3.2 Glas, grai.

    3. 3.3 Gălăgie, ţipăt, ceartă.

    4. 3.4 Persoană care vorbeşte. Vorbitor.

  • 4

    Gura (I 1) considerată ca organ al cântării.

  • 5

    Deschizătură a unui obiect, a unei încăperi etc., prin care intră, se introduce, se varsă, iese etc. ceva, prin care se stabileşte o comunicaţie etc..

    • ‘Gura vasului’
    • ‘Gura cămăşii’
    • ‘Gură de canal’
    • ‘Gura fluviului’

Origine

Lat. gula „gâtlej, gât”.