Definiție pentru HÁRPĂ în română:

HÁRPĂ

substantiv feminin

  • 1

    Instrument muzical format dintr-o ramă mare triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime şi ca acordaj (dispuse într-o cutie de rezonanţă şi o consolă) şi care sunt puse în vibraţie prin ciupire cu degetele de la ambele mâini.

Origine

Din fr. harpe, germ. Harfe.

Utilizare

Var.: hárfă, árpă, árfă s.f.