Definiție pentru ÍCTER în română:

ÍCTER

substantiv neutru

  • 1

    Boală a ficatului şi a veziculei biliare, care se caracterizează prin coloraţia galbenă a pielii şi a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenţi biliari; gălbinare.

Origine

Din ngr. íkteros. Cf. lat. icterus, fr. ictère.