Definiție pentru ÎMBĂLSĂMÁ în română:

ÎMBĂLSĂMÁ

verb tranzitiv

  • 1

    Despre flori, parfumuri; la pers. 3 A impregna aerul cu miros plăcut (şi pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma.

  • 2

    A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanţe chimice; bălsăma.

Origine

În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.

Utilizare

Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV