Definiție pentru ÎMBLĂCÍU în română:

ÎMBLĂCÍU

substantiv neutruPlural îmblăcie

învechit
  • 1

    învechit Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia sunt legate un băţ gros mobil şi mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume pentru a li se scoate boabele.

Origine

Cf. îmblăti

Pronunție

ÎMBLĂCÍU

/îmblắciu/